ARHIVA BLOG

16.1.14

Dovezi care arată că în Carpaţi s-a născut civilizaţia umană! Obiceiurile carului cu boi de la înmormântările din satele din România sunt identice cu vechile tradiţii egiptene!



   Gr.T.Popa (1892-1948) a fost un eminent medic român, membru-corespondent al Academiei Române. El scrie, la un moment dat, un articol foarte interesant intitulat “La Tazlău”, despre participarea la Tazlău (o localitate din judeţul Bacău) la înmormântarea unui bun prieten de-al său, dr. Ioan I.Mironescu, care a decedat în iulie 1939. Citez din spusele lui Gr.T.Popa, pentru că detaliile oferite de el ar trebui să tresară orice român. Şi o să vedeţi de ce!

   El descrie la un moment dat bogatul ritual tradiţional de înmormântare românesc:

   “Ne-a impresionat pe toţi bogatul ceremonial de înmormântare, cu o mulţime de amănunte rituale, pe care în timpul desfăşurării le simţeam, înfioraţi, că vin din străfundul vremurilor, păstrate de tradiţia nezguduită a unui popor de străveche baştină. Întreg acest ceremonial a fost dictat de Mironescu fratelui şi surorilor sale, până la ultima jumătate de ceas pe care o mai avea de trăit. Şi-a reamintit cu extremă luciditate tot tipicul înmormântărilor strămoşeşti, aşa cum îl aflase el din copilărie, şi a cerut să i se facă cinstea de a fi dus la mormânt şi îngropat după toate regulile vechi.

   După vremea cea din urmă a lui Mironescu, sicriul, care a fost lucrat şi împodobit de mâna fratelui său Onoriu, a fost pus pe un catafalc tras în car cu boi, boii având colaci în coarne, precum şi năframe albe şi negre. La colţurile catafalcului se aşezase, pe un fel de pirostrii de mesteacăn, străchini, în care smirna şi tâmîia ardeau mereu. Pe lângă sicriu a cerut să meargă cei zece copilaşi, pe care îi hrănea el, cu ulcele împodobite cu cetină verde, în care să ardă iar tâmâie. A vrut să i se facă tot prohodul şi să i se întindă podurile după regulă”.

   Ei, şi de-acum urmează partea cea mai interesantă:

   “Cu prilejul morţii sale a ţinut să reînvie obiceiurile străvechi, care s-au transmis până la noi venind ca un răsunet milenar, peste epoci şi peste popoare. Când am văzut că sicriul e dus către mormânt în car cu boi, am tresărit, aşa cum a tresărit celebrul antropolog şi etnolog Grafton Elliot-Smith mai acum câţiva ani. Lucram în laboratorul său când primul-ministru al nostru de pe atunci (Ion I. C. Brătianu) tocmai murise”. (Observaţie: Ion I.C. Brătianu a murit în noiembrie 1927).

Într-o revistă ilustrată se arătau scene de la înmormântare şi printre ele era şi sicriul lui Ionel Brătianu dus pe un car cu boi. Elliot-Smith, văzând fotografia, s-a minunat şi m-a întrebat îndată:- Este acesta un obicei constant la dumneavoastră?
- Între ţărani este acest obicei; dacă sicriul nu-i dus pe umeri de oameni, atunci cele mai deseori sătenii îl pun în car cu boi.
- Este extrem de interesant, fiindcă se arată acolo astfel o influenţă egipteană. Egiptenii aveau obiceiul să conducă mortul către lăcaşul definitiv în car cu boi. Mai mult, ei căutau anume animale, printre care boii ţintaţi în frunte erau preferaţi. Dacă aveţi în România astfel de înmormântări, ar fi un indiciu de menţinere a unor moravuri şi obiceiuri în ţara dumneavoastră cu mult mai vechi decât cele păstrate de la traci si de la romani”.

   Aşadar, un binecunoscut etnolog şi antrolopog australiano-britanic, Grafton Elliot Smith (1871-1937) se miră cum ţăranii români au obiceiuri de înmormântare asemănătoare cu cele ale vechilor egipteni!

   “Elliot-Smith atunci m-a iscodit mult, dar, spre ruşinea mea, eu n-am putut da prea multe lămuriri. El era partizanul teoriei uniciste în ce priveşte naşterea culturii şi credea deplin că cultura umană s-a născut în Egipt şi de acolo s-a răspândit pe diferite căi în lumea întreagă. Faptul acesta nu mai suferea în mintea lui nicio îndoială. Ceea ce îl interesa atunci mai ales erau căile de difuziune ale acestei culturi, asupra cărora avea numeroase ipoteze şi fapte acumulate. Pe urmă a scris şi o carte cu acest subiect (The Diffusion of culture). El bănuia, plecând de la alte fapte, că una din căile acestea ar fi trecut şi pe aici pe la noi. Păstrarea unui obicei din cele mai tenace (modul de tratare al morţilor), în forma sa egipteană pe meleagurile noastre îl întărea în credinţa că pe aici s-a exercitat odată o influenţă egipteană, care a trecut peste băştinaşii acestui pământ acum aproape şase mii de ani”.

   Dar, dacă este, de fapt invers? Dacă egiptenii, ce constituiau una dintre cele mai vechi civilizaţii din lume, au împrumutat totul de la străvechii locuitori ai Carpaţilor? Dacă civilizaţia omenirii s-a născut pentru prima dată aici?

   Dacă egiptenii au venit din nord (poate chiar din Carpaţi) şi au ajuns în zona deşertică din nordul Africii, atunci poate că construcţia Sfinxului să nu reprezinte altceva decât o amintire a locurilor primordiale (Munţii Bucegi).


   Ar fi foarte frumos să aflăm în final că ţara noastră, că Munţii Carpaţi se află la originea civilizaţiei umane…

sursa: lovendal.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceti comentarii pe acest blog